Pentru auditorii și directorii financiari una dintre cele mai rapide și eficiente tehnici de detectare a unor posibile suspiciuni de fraudare a situațiilor financiare sau a tranzacțiilor auditate este utilizarea în testele de audit a legii lui Benford.
Ce este legea lui Benford
Legea lui Benford descrie frecvența cu care sunt distribuite primele cifre ale fiecărui număr inclus într-o bază de date cu numere.
Prima cifră a fiecărui număr din baza de date cu valoare mai mică va apare mai frecvent decât in cazul celor care includ valori mai mari. Această lege prevede că aproximativ 30% dintre numere încep cu 1, în timp ce mai puțin de 5% încep cu un 9.
Legea lui Benford este cunoscută și sub numele de Legea primului digit.
Dacă cifrele anterioare 1 – 9 ar avea o probabilitate egală, fiecare ar apărea în 11,1% din timp.
Astfel conform acestei legi într -o bază de date cu numere, frecvența cu care prima cifră a fiecărui număr din baza de date ar trebui sa apară urmează modelul de mai jos:
| Cifra | Frecventa aparitiei primului numar | |
| 1 | 30.1% | |
| 2 | 17.6% | |
| 3 | 12.5% | |
| 4 | 9.7% | |
| 5 | 7.9% | |
| 6 | 6.7% | |
| 7 | 5.8% | |
| 8 | 5.1% | |
| 9 | 4.6% |
Legea lui Benford pe scurt:
- Se bazează pe ideea că distribuția cifrelor în numere naturale cu mai multe cifre nu este aleatorie și că urmează un model previzibil.
- Se aplică doar „numerelor naturale”. Definiția numerelor naturale și a numerelor non-naturale într-o astfel de verificare este diferită de cea din matematică.
- Numerele naturale sunt acele numere care nu sunt ordonate într-un anumit model de numerotare și nu au fost determinate prin calcul anterior sau generate dintr-un sistem de numere aleatorii.
- Numerele nenaturale sunt acele numere concepute într-un mod sistematic pentru a transmite diverse informații care restricționează natura naturală a numărului (de exemplu, codurile poștale și numerele de telefon).
- Este aplicabilă doar bazelor foarte mari de date (cu populație de peste 2.000 de articole). Pentru o populație mai mică rezultatele nu pot fi concluzive.
Pentru auditorii și directorii financiari care vor să determine rapid dacă există potențiale suspiciuni de fraudă în ceea ce privește tranzacțiile care includ un număr foarte mare de operațiuni, cum ar fi verificarea unui volum foarte mare de plăți, facturi emise, achiziții efectuate, înregistrările contabile din registrul jurnal etc., legea lui Benford este instrumentul cel mai eficient.
In plus legea lui Benford nu tine cont de pragurile de materialitate folosite de auditori în auditarea situațiilor financiare care exclude de la verificare tranzacțiile cu valori sub acest prag.
De exemplu, dacă se aplică această lege pentru verificarea plăților dintr-o anumita lună și descoperiți că cifra 9 a fost prima cifră a valorii numerice a fiecărei plăți în peste 35% din cazuri, aceasta în mod sigur este o anomalie deoarece conform legii lui Benford numerele din baza de date analizată care încep cu 9 ar fi trebuit sa apară în aproximativ 4,6% din cazuri.
In acest caz plățile ale căror valori sunt formate din numere care încep cu 9 vor trebui verificate pentru a se determina cauza anomaliei detectate(una din posibilele cauze fiind desigur fraudarea).
Practic orice abatere a modului în care este distribuită prima cifră din baza de numere a valorilor tranzacțiilor analizare ar trebui investigată (dacă luăm exemplul de mai sus cu cifra 9 care a apărut în 35% din cazuri e clar ca cel puțin o altă cifră de la 1 la 8 din baza de date analizată ar trebui sa nu respecte distribuția conform legii lui Benford necesitând la rândul său de asemenea o verificare suplimentară).
